Sfârșitul anului 2009 înseamnă și intrarea în luna ianuarie. Pe lângă orice alte semnificații are această și noul an, ianuarie înseamnă și startul pentru creșterea orelor de lumină în detrimentul celor de întuneric. Pentru mine (ca și pentru majoritatea oamenilor) ziua mai lungă este un motiv de bucurie. Una e să pleci acasă la ora 18.00 (sau chiar 17.00) pe întuneric și alta pe lumină.
Deocamdată, ziua crește timid. Acum este cinci și un sfert și încă mai avem o geană de lumină. Mi-am dat seama de aceasta când am aprins neoanele de pe holurile clădirii de birouri în care lucrez. În mod normal, adică luna trecută, erau aprinse deja. Dar parcă e mai frumos să vezi lumina blândă de afară decât răceala neoanelor.
Și aștept să se mărească ziua, să ajung acasă și la ora 21.00 pe lumină și să pot sta la o terasă la ora opt seara fără a fi nevoie de becuri. Lungimea zilei este, de fapt, motivul pentru care îmi place atât de mult vara. Nu mă omor după căldură, prefer o climă suedez-norvegiană, cu maxime de 23-25 de grade. Dar nu suntem acolo. Așa că e bine și la noi. Măcar lumină să fie dacă pentru restul lucrurilor trebuie să muncim..
Acest articol a post publicat in Fapt divers si etichetat ianuarie, lumina, vara, ziua. Salvati ca legatura de carte:
link permanent. sau lasati un ping:
Linkul Ping-ului.
Așteptând să crească ziua
Sfârșitul anului 2009 înseamnă și intrarea în luna ianuarie. Pe lângă orice alte semnificații are această și noul an, ianuarie înseamnă și startul pentru creșterea orelor de lumină în detrimentul celor de întuneric. Pentru mine (ca și pentru majoritatea oamenilor) ziua mai lungă este un motiv de bucurie. Una e să pleci acasă la ora 18.00 (sau chiar 17.00) pe întuneric și alta pe lumină.
Deocamdată, ziua crește timid. Acum este cinci și un sfert și încă mai avem o geană de lumină. Mi-am dat seama de aceasta când am aprins neoanele de pe holurile clădirii de birouri în care lucrez. În mod normal, adică luna trecută, erau aprinse deja. Dar parcă e mai frumos să vezi lumina blândă de afară decât răceala neoanelor.
Și aștept să se mărească ziua, să ajung acasă și la ora 21.00 pe lumină și să pot sta la o terasă la ora opt seara fără a fi nevoie de becuri. Lungimea zilei este, de fapt, motivul pentru care îmi place atât de mult vara. Nu mă omor după căldură, prefer o climă suedez-norvegiană, cu maxime de 23-25 de grade. Dar nu suntem acolo. Așa că e bine și la noi. Măcar lumină să fie dacă pentru restul lucrurilor trebuie să muncim..